uneori ma simt prea copil, uneori prea cu picioarele pe pamant..asa cum simt acum, parca am uitat sa risc, sa zic
nu lucrurilor ce nu imi plac,sitin prea mult de deadline-uri altora si sa uit sa ma simt bine..am devenit un mic robotel a unui ritm ce eu mi l-am dorit.Si atunci? poate ca o vacanta ar fi solutia poate ar fi doar o fuga ce nu rezolva nimic.Dar nu mai stiu ce imi doresc,nu mai stiu sa ma bucur de secunde asa cum o faceam
odinioara ... ma pierd intr-o lume stresata..as vrea sa mi beau cafeau pe o plaja imaginara, o lume libera, fara stresul zilei de maine, fara dureri si boli, fara telefon, intr-o lume mai buna, o cafea plina de iubire si intelegere..si poate ca plaja e aici si acum, dar nu stim sa profitam!
aberez cu ochii obositi de plictiseala, cu sufletul pictat, cu foame de imbratisari...
noapte buna oameni ce ati uitat si voi sa zambiti si in somn..
